Skunk Anansie - Hedonism Asculta mai multe audio Muzica [Pizdeţ sau Pizdets : o nenorocire, ceva foarte grav, tragedie, disperare, situaţie fără ieşire, constatare retorică. ( Paradoxal, nu are origini româneşti)]
PIZDET r o m a n de Alexandru Vakulovski
"Se dedica tuturor prietenilor mei, tuturor celor care au trecut peste aceasta realitate (unii nu s-au mai intors) - din disperare, din sila, din nemultumire, de asemenea tuturor celor care vor citi aceasta carte pana la capat."
" Asa se fuge de undeva, asa am fugit eu din orasul de care nu credeam ca voi mai putea scapa. Un oras cu amintirile mele bolnave, cu multa mizerie si aer statut...Uite-asa. Afara e noapte, se vad ceva umbre, nu stiu daca sunt munti sau nori. Dimineata un soare ca un ochi rosu obosit ne va saluta cu scarba. E cel mai minunat moment al zilei. Dup'aia poti sa dormi, cu siguranta va fi mai interesant decat in realitate. Chiar daca nu vei visa nimic."
"Inchid ochii. Stiu ca nu voi putea adormi. E greu sa nu faci nimic, sa fugi si sa dormi. Starea de oboseala imi trimite visuri. Niste pete rosii care se tot misca, mai pierd din culoare, incepe sa apara de sub ele un alb, dup'aia albul ocupa tot spatiul. E un alb auriu si are o viteza extraordinara. Incep sa ametesc dar nu deschid ochii. Simt ca albul e in stare sa ma orbeasca. Brusc se loveste de ceva si se opreste. Mii de ganganii negre se misca in toate directiile. Incerc sa ma concentrez asupra uneia. Totul devine limpede. Le descopar ordinea, le urmaresc cum curg incet mai departe, cum litera se lipeste de litera formand un cuvant ce se uneste cu alt cuvant permitand textului sa traiasca, sa-si simta puterea in sangele care circula. Ma las in voia lui. Citesc in adormire. Doamne, numai sa nu uit, numai sa nu uit atunci cand ma trezesc."
" O copilarie de vis.In felul lor, babacii erau simpatici, isi vedeau de treaba lor, ma mai bateau pe mine la cap un pic, porneau remuscarile si treaba asta se termina cu o lupta fara reguli de toata frumusetea. Inainte de a fi botezat de strada am fost botezat ca orice copil intr-o atmosfera de caldura familiala."
"De fiecare data cand imi amintesc de copilarie ma induiosez. E ca si cum mi-as aminti un film vechi care m-a impresionat. Memoria falsifica, dar oricum sunt sigur ca atmosfera familiei acesteia, a familiei mele, imi va ramane intiparita in cap pentru totdeauna, pana am sa innebunesc sau poate si dupa, ma intelegi? Nici pe departe nu vreau sa-i condamn, nu, sunt parintii mei si nu ca i-as iubi, era prea multa iubire oricum, dar mi se rupe, intelegi, mi se rupe de tot ce s-a intamplat si se intampla."
"Daca atunci as fi avut putere, ii omoram pe toti dracului, dar a fost bine ca nu aveam, numai asa am fost in stare sa vad si pe cat e posibil sa inteleg o astfel de viata de cacat careia parca ii eram predestinat, daca boala mea nu ma salva, daca nervii mei slabiti nu ma fac de fiecare data sa cedez, sa incep sa turb, sa stric totul, nu, nu, nu suport oamenii, mi-e sila sa-i ating, doar obiecte, tre' sa simti ceva fata de obiectul pe care il spargi si care te elibereaza, e un fel de jertfa pentru linistea ta, tu ar trebui sa stii mai bine, nu? Ai citit rahaturi de carti despre."
"Educatia propriu-zisa mi-a adus-o strada. Ca si prietenilor mei si generatiei mele. Ceea ce ne trebuia, nu ni se dadea. Si atunci ne luam singuri."
"Scarba si ura. Avem sadite in noi scarba si ura. Noi nu mai vrem sa fim ratati ca parintii nostri, nu vrem sa zambim frumos cand cineva ne fute. Trebuie sa starpim odata pentru totdeauna resturile mucegaite cu viata lunga. Rahaturi mobile. Unii au uitat sa moara. Fuck off!"
"Stii, noaptea trecuta l-am visat pe Satana. Am visat toata noaptea. Era foarte frumos si destept. Era blond, tuns scurt, tanar. Straniu, nu? Ni-l imaginam intotdeauna pe Dumnezeu batran, pletos si barbos. O imagine a cuiva obosit, imbatranit, niciodata vesel sau macar zambitor. E o erezie sa ti-l imaginezi pe Domnul Dumnezeu reprezentat prin Tatal, Sfantul Duh si Fiul, zambind. inchid ochii si-mi imaginez. Misto. incearca si tu. Sau in pantaloni largi, tuns scurt, cu sapca, cu walkman. Cu tricou cu poza lui Marilyn Manson. Da, si cu un telefon mobil la care discuta cu Jim Morrison. Apropie-te de telefonul lui sa-i vezi numarul. L-ai vazut? E un tip tare, nu? Un Dumnezeu de care ai nevoie. Suna a publicitate pentru campania prezidentiala. Asta e. Avem nevoie de un Dumnezeu. Un Dumnezeu pentru generatia Nirvana, generatia 0. Generatia Limp Bizkit, Sepultura, Cypress Hill, Aquarium, Marilyn Manson, Zdob si Zdub, Eminem, Radiohead, Salman Rushdie, Dostoievski, Jean Michel Bosquait, Hagi, Federman, Maradona, Henry Miller, Nabokov, ionesco, Tzara, Urmuz, Bitov… Sunt de-ai nostri, pe-ai vostri tineti-vi-i voua, ca noua nu ne trebuie! Cu Dumnezeu inainte! Dumnezeul nostru in tricou, nu ala din injuraturi. Ala e al vostru."
"Cum poti sa te apropii atat de mult de o persoana si sa o lasi sa se bage atat de adanc in sufletul tau?Si sa o duci in locuri indepartate si sa o lasi sa hoinareasca in voie si sa exploreze fiecare crapatura minuscula si goala pana nu mai ramane nimic de descoperit,iar tu esti complet consumat si vulnerabil.Si apoi intr-o zi sunteti doar niste straini.Tot trecutul asta si intimitatea care v-au legat mai zabovesc inca acolo agatate de un fir fragil al amintirilor."
"Mana ei in poala lui si ochii lui miopi stralucind de fericire.Sau poate ca nu.Poate ea n-a acceptat si se uita cu ochii impaienjeniti pe geam,cu mainile incrucisate,iar el se simte la fel de golit si de trist ca si mine.Nu stiu ce ar trebui sa doara mai mult."
"De fiecare data cand plec de aici,ma simt cuprinsa de un sentiment de libertate,chiar mai puternic decat atunci cand chiulesc de la un curs.Dar astazi,lucrurile inspre care fug,sunt exact cele de care fug.E greu de inteles prietenia noastra si viata pe care mi-am cladit-o in jurul lui,a familiei si prietenilor sai-toate astea m-au tinut pe linia de plutire,facand totul suportabil."
"Ma ametise complet.Eram indragostita nebuneste.Si cand m-a lasat acasa mai tarziu,mi-am dorit sa moara in drum spre casa pentru ca ultimele patruzeci si opt de ore sa ramana pentru totdeauna ale mele.Ca nimic din ce vom face sau spune sa nu afecteze acest fragment de istorie."
"Pentru o vreme,l-am urmarit,cu inima batandu-mi sa-mi sparga pieptul,spionand printre cutii goale de bere,facandu-mi loc printre trupuri,ranita si aproape franta.Ceva din mine s-a rupt si a murit.Atunci si acolo mi-am pierdut ultimele ramasite ale copilariei;le-am pierdut intr-un moment scurt si cutremurator. Invincibilitatea adolescentei disparuse.Si in timp ce hohoteam de plans si ma luptam sa trec de sunetele mecanice estompate,am jurat ca nu imi voi mai permite niciodata sa ma indragostesc din nou atat de vulnerabil,de patetic."
"Am epuizat toate explicatiile,chiar si pe cea mai dureroasa si mai improbabila,le-am tarat la suprafata si le-am analizat pe toate fetele si tot nu am reusit sa inteleg de ce ma simt asa."
"Stau cu picioarele incrucisate pe ciment si inhalez lacom,trimitand nori de fum inspre arcada lugubra.Si atunci ma izbeste.Aceasta greutate care ma apasa rece pe piept.Stiu acum despre ce e vorba.E constientizarea faptului ca aveam candva paisprezece ani si nici o grija pe lume.Ca am fost odata copil."
"Lucrurile sunt dintr-o data lucide si simple.Sunt deschisa unei conversatii lungi si incalcite.Vreau sa vorbesc,la nesfarsit,fara teama,despre viata,despre noi si toate lucrurile care pentru atata timp au parut atat de mari si infricosatoare,dar sunt acum atat de mici si usor de inteles.Simt nevoia sa ii spun atat de multe acum,dar cumva tacerea spune totul si chiar mai mult."
"Ce va mai ramane dupa mine? Ce mostenire de necazuri copilaresti,de lacrimi pierdute,de lupte neintelese,de libertate rau indrumata,de iubiri statornice,de dolii,de vise neimplinite,ce mostenire de uitare si somn voi lasa timpului care la randul lui ma va uita?"
"Sunt amintiri agatate de ea in acest monstruos colier de borcanase legate unul de altul cu lantisoare.In interiorul lor,reprezentatii desuete ale bucuriilor si tristelilor traite,aceste amintiri aureolate de timp si uitare,care fac pretul unei vieti si care,atunci cand aceasta viata se stinge,nu mai reprezinta nimic pentru cei ce le mostenesc decat obiecte moarte."
"Trebuia sa ma atinga,sa ma simta.Eu eram "lumea de afara",miscarea,viata,vantul,strada,eram acel "ceva" din care vroia sa-si traga seva ca sa iasa din toropeala si sa se intoarca macar pentru o clipa in viata celorlalti,care-i fusese refuzata."
"Adeseori,varsta imprima adanc pe fata comportamentul,accidentele sau pur si simplu scurgerea anilor.E fascinanta contemplarea unei fizionomii necunoscute ale carei trasaturi s-au marcat misterios,dupa o formula proprie fiecarui individ,dupa un proces subteran al carui reflex lumineaza sau vestejeste obrazul devenind "expresie",colorata diferit de fiecare intristare,necaz,oboseala,descurajare sau dimpotriva de vigoare,voiosie,de optimism.Un chip care imbatraneste este un mesaj patetic al celor traite lansat fara stirea celui ce le-a trait.Arata-mi cearcanele,ridurile,ranile tale si voi reusi poate sa aflu cine ai fost. Prin ce miracol sau favoare deosebita acordata de timp isi conservase invulnerabilitatea de statuie cu suras intelept?"
"Asa ca acum sunt eu aceea care stau in fotoliul tau,intre peretii tai si amintirile tale.Tu te-ai saturat sa veghezi un trecut indepartat care se faramita in memoria ta,te-ai saturat sa aduni crampeie de viata ca piesele desperecheate ale unui joc de imagini in mijlocul carora tu nu vei regasi niciodata imaginea ta.Obosita de asteptare,ai plecat,tacuta,incredintandu-mi stafeta asteptarii tale.Te-ai afundat in somn fara sa previi,fara sa te plangi dar si fara sa lasi vreun mesaj.Si eu trebuie sa desifrez somnul tau,sa pricep frazele tacerii tale.Oare vei parasi acest corp dusman pe care nu-l mai voiai?Vei traversa in noapte si in sens invers prin toate noptile de vis,de veghe sau absenta care ti-au marcat viata?" Somnambula,de-a lungul cator acoperisuri,culmi sau prapastii ai mers?Din cate vise te-au trezit goluri bruste sub pasii tai sovaielnici,rauri sapate deodata si surpand cararile tale fragile,opriri bruste la marginea podurilor rupte si in fata ta malul inaccesibil,bogatii transformate in nisip intre degetele tale intinse? Somnambula in echilibru pe muchia vietii tale,cate treziri bruste n-ai indurat?Vei putea in sfarsit sa mergi libera,departe de acest corp infirm,vei putea sa-ti iei zborul fara sa fii deranjata,readusa in randuiala lumii si trezita peste zile care n-au fost niciodata mai bune? Eu as vrea ca aceasta noapte pe care tu ai ales-o ca sa te plimbi sa dureze la nesfarsit si tu sa ratacesti in pace printre colinele somnului tau.As vrea sa nu te parasesc inca,sa-ti ghicesc itinerariul si sa te urmez in meandrele uitarii in care tu te afunzi.Si daca trebuie sa-ti pierd urma,cel putin sa nu fie prea repede,sa am timp sa spun adio siluetei tale tremuratoare la marginea orizontului. Astept si am timp sa astept.Ceva in culoarea noptii,in ritmul pulsatiilor tale si a rasuflarii tale linistite,ceva in curba indaratnica a pleoapelor tale inchise imi spune ca nu trebuie sa astept intoarcerea ta.Somnul tau,de data asta,ascunde o plecare definitiva.Dar nu mi-e teama.Veghez."
"In acea seara,el era eroul si ea eroina unui roman pe care timpul il scria pentru ei.In momentul in care privirile lor s-au intalnit,chemarea fugitiva,minutul decisiv apartinea deja trecutului."
"Nu veti vedea si nu veti auzi nimic altceva.Dar in ceasul in care tacerea se asterne peste ochii ei,peste vocea ei,eu raman cu o femeie pe care voi n-ati cunoscut-o,eu ii vorbesc chipului ei viu de ieri."
"Nu o voi pune in rama caci eu nu am o casa unde sa-mi agat amintirile,n-o voi impodobi cu funde si n-o voi lasa sa ingalbeneasca printre scrisorile mele de dragoste in sertarul vreunui birou caci viata mea nu se va ingreuna niciodata cu mobile.Vreau doar sa calatoresc ca o pasare migratoare prin viata ei si sa zbor deasupra coastelor,marilor,lagunelor,padurilor,muntilor si sa ma asez acolo unde ea si-a lasat amprenta.Sa refac drumul mergand pe urmele pe care ea le-a sapat sau le-a sters,oprindu-ma in punctele pe care le-a presarat,pietre albe sau pietre negre in voia anilor."
"Vreau sa veghez seara in asteptarea omului iubit,sa-i deschid bratele si sa-l vad din nou plecand.Si iarasi sa-l astept si sa-l iert sau sa-l urasc pentru absentele lui mereu mai lungi.Nimic din ce-a fost trait nu mai poate fi schimbat.Dar as vrea sa inteleg si pentru ce tac,si plang si continui sa iubesc si sa ma sacrific si sa joc cu incapatanare rolul meu de femeie supusa..Si vreau sa umblu,si sa ma rog cerului,si sa alerg prin oras toata ziua si sa-mi istovesc trupul,si sa-mi legan copilul povestindu-i ca tatal lui este un erou.[...]Apoi incet,in mod absurd,sa imbatranesc impreuna cu el pe un covor de cenusa si,curand sa ma sting."
"Nu deschide ochii pe acest cosmar organizat,nu te trezi inca daca nu trebuie sa te trezesti,caci ai sa intelegi ca te-am tradat."
"Amintirile!Toata viata ei a luptat pentru amintiri.Sa nu-i scape nimic,sa retina timpul,sa-l imblanzeasca in cursa lui si sa-i dedice riturile sacre ale memoriei.Sa impleteasca ghirlande de detalii fara insemnatate,de evenimente anodine,reactii inutile pentru a regasi mai tarziu,in clipa cea mai neasteptata,caldura unui glas,culoarea unei seri,o mangaiere sau rana unei despartiri."
"Era paradisul ei pierdut,pamantul nostalgic in care erau infipte radacinile pe care si le-a taiat intr-o zi pentru a-l urma pe omul vietii ei."
"Amintirile copilariei mele sunt rani adanci.Aveam deja o mare inclinatie spre suferinta."
"Am intalnit dragostea o singura data in viata mea.Ea m-a parjolit pana in strafunduri.Am facut totul pentru dragostea mea,masurand in fiecare clipa si atat de exact,ca nici cel mai fin dintre voi n-a putut sa afle intensitatea nebuniei mele."
"Apoi il aude spunand,in fraze scurte: -Am treizeci de ani.Voiam sa fiu un barbat.Credeam ca am facut tot ce trebuia pentru asta.Dar m-am inselat.Am treizeci de ani.N-am facut nimic.N-am realizat nimic si nici n-am incercat nimic.Nu mai suport aceasta viata trasata dinainte.Imi risipesc fortele.Sa fii barbat inseamna cu totul altceva."
"El pleaca si eu il astept,incapatanata,proasta,indragostita.Iar el,este un om abil.Imi cunoaste limitele mai bine ca mine.Si stie sa improvizeze intoarceri triumfale.Entuziast,volubil,un adevarat vartej.Si-i iert totul.El pleaca iar,sigur de el si de mine.Si totul se repeta."
"Oare ma obisnuisem cu chipul frumos care doar imi mai vorbea facandu-ma sa-i uit varsta?Dar iata ca i-am intalnit copia si batranetea,dintr-o data incepea sa se asemene cu moartea."
"Lacrimile mele il exasperau.Am invatat sa plang singura.Sa nu mai pun intrebari.Eram o latura a vietii lui,un refugiu.O imagine odihnitoare a familiei,o casa unde era placut sa te opresti intre doua batalii.Da!Am acceptat totul.Cealalta latura cu scandalurile,violentele,exaltarile ei,in fine viata lui de barbat,imi era complet necunoscuta,inecata de umbra aruncata de bunavoie asupra ei.Fericita?Nu.Resemnata.In orice caz,pregatita pentru indelungi asteptari,pana la nebunie,caci exista mereu cate o noaptein care nu-l mai asteptam si din intunericul careia se ivea dintr-odata stralucitor. Am trait o mare dragoste presarata de absente fara ca vreodata sa ma recunosc inselata.Nu caut sa inteleg de ce.A trecut prea mult timp.Razboiul si-a rostogolit peste noi valurile lasandu-ne pe fiecare cu ranile lui,cu loviturile lui."
"Ai intrerupt tu macar o data aceasta tacere,ti-ai strigat macar o data durerea?Te-ai intrebat vreodata cum ti-au putut frange inima acesti ani fara sa ti se dea vreo explicatie?"
"In mijlocul padurii tale de brazi,un om a venit sa te caute.Credeai ca ai sa-l poti inchide in cercul pe care l-ai trasat.L-ai salvat,in tacere,dar tu n-ai mai cunoscut niciodata pacea."
"El a plecat in lumea larga.Tu ai ramas pe insulita ta. Lumea nu te interesa pentru ca ea insemna violenta,razboi.Voiai sa le inchizi ochii peste aeasta lume stramba,sfasiata si cu rabdare sa-i inveti pacea,dragostea si duiosia.Si ai facut din ei niste straini de cer si de pamant."
"Nu-l judeci pe cel pe care-l iubesti.A platit.Si eu la fel."
"Asa se intampla cu fiecare singuratate care se adanceste,cu fiecare viata care se sfarseste.Ea o stia.Dar vointa ei era mai puternica decat regretele si ea isi continua drumul,poticnindu-se,schiopatand,nefiindu-i teama decat de un rau mult mai mare:ceea ce ea numea o nebunie lenta. -Mai bine moartea...Promite-mi...Promite-mi."
"El nu s-a mai intors asta-seara.El nu se mai intoarce seara,de multe luni deja,nu-ti spune unde-i,cu cine,dealtfel nici tu nu-l intrebi,el nu-ti lasa o adresa la care sa-l poti gasi in caz de urgenta.Te-ai obisnuit sa nu-l mai astepti sau cel putin sa inseli asteptarea facandu-te sa crezi ca nu-i mai doresti intoarcerile.Intoarceri tarzii,in zori,pasi grei pe pietris,duhoare de alcool si tutun,ochi rosii,gesturi incete de oboseala,abia un buna ziua,nu,tu nu-i mai doresti intoarcerile.In seara asta tu vrei sa fii singura."
"Acest barbat pe care tu il iubesti nu te vede ziua,nu te mai cuprinde in brate noaptea,dar intr-o seara gaseste alta femeie si vrea s-o posede.Nedreptate.Dar tu cedezi.Nu esti inarmata,el este barbatul,tu esti femeia.Iti joci rolul si te lasi."
" 'E mai bine ca tu dormi si ca nu stii ca viata ta trebuia sa se sfarseasca.' Dar de ce,de ce mereu se spune asa despre morti?De ce se cauta cuvinte de incurajare asupra acestei mari taceri,a ultimei caderi,repetand ca mortii ne parasesc linistiti si ca somnul sub pamant e pacea eterna? Si daca nu-i asa?"
"Nu stiu ce sunt necazurile copilariei,acele evenimente imperceptibile carora ne place sa le zicem mai tarziu traumatisme incercand sa ascundem in spatele lor emotiile de care suntem asaltati;acele mici intamplari care dau nastere unor copii lipsiti de aparare,acele drame marunte de importanta capitala carora mai tarziu le facem recensamantul incercand sa explicam adultul din noi."
Dintotdeauna.Neluand decat ca sa piarda.Iubind doar ca sa sufere.Nu intelegeam pe atunci.Si am aflat-o deabia de curand.Nu se vorbeste despre soarta oamenilor decat dupa moartea lor.Sau in timpul vietii,atunci cand se frang sub povara prea grea a nenorocirilor,a necazurilor."
"Cand un vis atat de vechi se transforma in realitate brutala,cu greu il mai integrezi in viata cotidiana : gandeai ca traiesti zbuciumul asteptarii si constati ca asteptarea te tinea in viata.Intocmai ca intunericul care invaluie pe cel care-i este prizonier : deschidei usa catre lumina si el cade orbit."
"Lilja 4-ever este cel mai recent (al treilea) lungmetraj al tînărului (34 de ani) regizor suedez Lukas Moodysson.." "E povestea sumbră şi aparent lipsită de speranţă a unei adolescente (părăsită de mama ei, obligată să supravieţuiască prin forţe proprii în fosta Uniune Sovietică acum capitalistă) ce pleacă în Suedia căutînd o viaţă mai bună şi se trezeşte sechestrată, brutalizată şi obligată să se prostitueze. Ce o deosebeşte însă de miile de cronici ale viselor adolescentine frînte de o lume meschină şi crudă este faptul că sordidul evenimentelor nu "contaminează" nici o clipă personajul principal a cărui puritate rămîne intactă." "Scrijeleşti cu un ciob pe lemnul unei bănci - între blocuri, într-un orăşel întunecat şi sordid "undeva în fosta Uniune Sovietică". De parcă ai vrea să te asiguri că laşi ceva în urmă, că nimeni nu va putea uita. Într-o altă zi la fel de urîtă, singurul tău prieten, un băiat de 11 ani pe nume Volodia care se visează Michael Jordan, şi-a însemnat numele pe aceeaşi bancă. Atunci tocmai aflaseşi că mama ta pleacă în America ("America!" le rîdeai în nas voioasă oamenilor acri şi urîţi din jurul tău) doar cu noul ei iubit, lăsîndu-te pe tine aici. Acum nişte adolescenţi idioţi - fratele colegei tale, Nataşa (pe care o credeai prietenă şi care te-a trădat) şi amicii lui - îţi aruncă insulte de la adăpostul balconului; tu scrii mai departe, spui "nu am terminat!" pe un ton hotărît cînd Volodia încearcă să te convingă să plecaţi, deşi cuvinte tot mai urîte vin spre tine de sus fără oprire. Apoi te ridici, faci un semn obscen şi pleci liniştită, perfect inocentă. Ştii că nu te pot atinge."
"Lilja dragă, lumea e plină de poveşti cu familii sărace, tineri abandonaţi de părinţi şi uitaţi, ignoraţi de semenii lor.Acestea n-au însă importanţă (decît de document(ar)e), o să fie întotdeauna doar (în cel mai bun caz) produse bine făcute. Istoria ta ar putea părea din aceeaşi categorie - cu lucrurile ce încep rău şi continuă tot aşa, pînă la limita suportabilului. Nu cred că are rost să detaliez toate chinurile pe care ţi le-a rezervat viaţa - oricine şi le poate imagina. (De altfel, Moodysson spune: "Am vrut ca oamenii să ghicească foarte devreme ce urmează să se întîmple, apoi să fie obligaţi să stea şi să privească cum se întîmplă.") Nu despre ele e vorba, ci, pur şi simplu, despre tine! Despre o fată de 16 ani căreia viaţa nu îi oferă nimic, ba chiar îi ia şi puţinul pe care îl avea - de la mama care o părăseşte şi scrie Serviciilor Sociale că nu mai vrea să ştie de ea, prietena care îi pune în cîrcă propriile păcate (prostituţia prin cluburi), apartamentul în care locuise (schimbat de mătuşa care trebuia să-i poarte de grijă pe o magherniţă insalubră) la încrederea în oameni (înşelată de fiecare dată) şi demnitate (nu e un cuvînt prea mare, sper!). Şi care rămîne în ciuda a tot de o candoare complet dezarmantă pînă la sfîrşit."
"Lilja, am o relaţie destul de neclară cu etajele superioare (fie că le numim Dumnezeu sau oricum altcumva), dar întîlnindu-te am început să cred că există îngeri, pentru că nu ţi-am putut găsi altă "etichetă". Pentru că răspundeai cu o privire trist-nedumerită răutăţilor şi agresiunii şi îţi construiai dintr-o masă şi cîteva cearşafuri un adăpost care să te izoleze de tot ce era urît şi devenea insupotabil în jur. Uitasem însă că lumea asta nu e făcută pentru asemenea fiinţe. Îmi amintesc cum Volodia, deja înger cu aripi mari, albe şi mingea de baschet în braţe îţi spunea "Dacă sari acum, o să te prind şi totul va fi ok. Dar atunci toţi nenorociţii care te scuipă o să cîştige!". (Stăteaţi pe marginea terasei unui bloc foarte înalt - în Suedia promisă; în iadul găsit acolo, unde o brută oarecare te vindea prin parcări sau supermarketuri unor adulţi libidinoşi). Sau te văd alergînd bătută şi confuză ("Unde să mă duc?"; strigătele tale de ajutor se opriseră pe lîngă căştile unuia care trecea dincolo de uşa apartamentului unde erai ţinută captivă) pe străzile acelui oraş din Suedia în timp ce în fundal Rammstein urlă Mein Herz brennt."
prioritatea mea in viatza:SA TRAIESC.in timp ce traiesc,pot sa am iluzii,sa visez la ceea ce imi lipseste si imi lipseste totul.in timp ce traiesc pot SA DESCOPAR.
i.jpg)