joi, 6 august 2009

Tacerile sau viata unei femei

Tacerile sau viata unei femei de Marie Chaix




Kingdom Come - What Love Can Be
Asculta mai multe audio Diverse


"Ce va mai ramane dupa mine?
Ce mostenire de necazuri copilaresti,de lacrimi pierdute,de lupte neintelese,de libertate rau indrumata,de iubiri statornice,de dolii,de vise neimplinite,ce mostenire de uitare si somn voi lasa timpului care la randul lui ma va uita?"

"Sunt amintiri agatate de ea in acest monstruos colier de borcanase legate unul de altul cu lantisoare.In interiorul lor,reprezentatii desuete ale bucuriilor si tristelilor traite,aceste amintiri aureolate de timp si uitare,care fac pretul unei vieti si care,atunci cand aceasta viata se stinge,nu mai reprezinta nimic pentru cei ce le mostenesc decat obiecte moarte."

"Trebuia sa ma atinga,sa ma simta.Eu eram "lumea de afara",miscarea,viata,vantul,strada,eram acel "ceva" din care vroia sa-si traga seva ca sa iasa din toropeala si sa se intoarca macar pentru o clipa in viata celorlalti,care-i fusese refuzata."

"Adeseori,varsta imprima adanc pe fata comportamentul,accidentele sau pur si simplu scurgerea anilor.E fascinanta contemplarea unei fizionomii necunoscute ale carei trasaturi s-au marcat misterios,dupa o formula proprie fiecarui individ,dupa un proces subteran al carui reflex lumineaza sau vestejeste obrazul devenind "expresie",colorata diferit de fiecare intristare,necaz,oboseala,descurajare sau dimpotriva de vigoare,voiosie,de optimism.Un chip care imbatraneste este un mesaj patetic al celor traite lansat fara stirea celui ce le-a trait.Arata-mi cearcanele,ridurile,ranile tale si voi reusi poate sa aflu cine ai fost.
Prin ce miracol sau favoare deosebita acordata de timp isi conservase invulnerabilitatea de statuie cu suras intelept?"

"Asa ca acum sunt eu aceea care stau in fotoliul tau,intre peretii tai si amintirile tale.Tu te-ai saturat sa veghezi un trecut indepartat care se faramita in memoria ta,te-ai saturat sa aduni crampeie de viata ca piesele desperecheate ale unui joc de imagini in mijlocul carora tu nu vei regasi niciodata imaginea ta.Obosita de asteptare,ai plecat,tacuta,incredintandu-mi stafeta asteptarii tale.Te-ai afundat in somn fara sa previi,fara sa te plangi dar si fara sa lasi vreun mesaj.Si eu trebuie sa desifrez somnul tau,sa pricep frazele tacerii tale.Oare vei parasi acest corp dusman pe care nu-l mai voiai?Vei traversa in noapte si in sens invers prin toate noptile de vis,de veghe sau absenta care ti-au marcat viata?"
Somnambula,de-a lungul cator acoperisuri,culmi sau prapastii ai mers?Din cate vise te-au trezit goluri bruste sub pasii tai sovaielnici,rauri sapate deodata si surpand cararile tale fragile,opriri bruste la marginea podurilor rupte si in fata ta malul inaccesibil,bogatii transformate in nisip intre degetele tale intinse?
Somnambula in echilibru pe muchia vietii tale,cate treziri bruste n-ai indurat?Vei putea in sfarsit sa mergi libera,departe de acest corp infirm,vei putea sa-ti iei zborul fara sa fii deranjata,readusa in randuiala lumii si trezita peste zile care n-au fost niciodata mai bune?
Eu as vrea ca aceasta noapte pe care tu ai ales-o ca sa te plimbi sa dureze la nesfarsit si tu sa ratacesti in pace printre colinele somnului tau.As vrea sa nu te parasesc inca,sa-ti ghicesc itinerariul si sa te urmez in meandrele uitarii in care tu te afunzi.Si daca trebuie sa-ti pierd urma,cel putin sa nu fie prea repede,sa am timp sa spun adio siluetei tale tremuratoare la marginea orizontului.
Astept si am timp sa astept.Ceva in culoarea noptii,in ritmul pulsatiilor tale si a rasuflarii tale linistite,ceva in curba indaratnica a pleoapelor tale inchise imi spune ca nu trebuie sa astept intoarcerea ta.Somnul tau,de data asta,ascunde o plecare definitiva.Dar nu mi-e teama.Veghez."

"In acea seara,el era eroul si ea eroina unui roman pe care timpul il scria pentru ei.In momentul in care privirile lor s-au intalnit,chemarea fugitiva,minutul decisiv apartinea deja trecutului."

"Nu veti vedea si nu veti auzi nimic altceva.Dar in ceasul in care tacerea se asterne peste ochii ei,peste vocea ei,eu raman cu o femeie pe care voi n-ati cunoscut-o,eu ii vorbesc chipului ei viu de ieri."

"Nu o voi pune in rama caci eu nu am o casa unde sa-mi agat amintirile,n-o voi impodobi cu funde si n-o voi lasa sa ingalbeneasca printre scrisorile mele de dragoste in sertarul vreunui birou caci viata mea nu se va ingreuna niciodata cu mobile.Vreau doar sa calatoresc ca o pasare migratoare prin viata ei si sa zbor deasupra coastelor,marilor,lagunelor,padurilor,muntilor si sa ma asez acolo unde ea si-a lasat amprenta.Sa refac drumul mergand pe urmele pe care ea le-a sapat sau le-a sters,oprindu-ma in punctele pe care le-a presarat,pietre albe sau pietre negre in voia anilor."

"Vreau sa veghez seara in asteptarea omului iubit,sa-i deschid bratele si sa-l vad din nou plecand.Si iarasi sa-l astept si sa-l iert sau sa-l urasc pentru absentele lui mereu mai lungi.Nimic din ce-a fost trait nu mai poate fi schimbat.Dar as vrea sa inteleg si pentru ce tac,si plang si continui sa iubesc si sa ma sacrific si sa joc cu incapatanare rolul meu de femeie supusa..Si vreau sa umblu,si sa ma rog cerului,si sa alerg prin oras toata ziua si sa-mi istovesc trupul,si sa-mi legan copilul povestindu-i ca tatal lui este un erou.[...]Apoi incet,in mod absurd,sa imbatranesc impreuna cu el pe un covor de cenusa si,curand sa ma sting."

"Nu deschide ochii pe acest cosmar organizat,nu te trezi inca daca nu trebuie sa te trezesti,caci ai sa intelegi ca te-am tradat."

"Amintirile!Toata viata ei a luptat pentru amintiri.Sa nu-i scape nimic,sa retina timpul,sa-l imblanzeasca in cursa lui si sa-i dedice riturile sacre ale memoriei.Sa impleteasca ghirlande de detalii fara insemnatate,de evenimente anodine,reactii inutile pentru a regasi mai tarziu,in clipa cea mai neasteptata,caldura unui glas,culoarea unei seri,o mangaiere sau rana unei despartiri."

"Era paradisul ei pierdut,pamantul nostalgic in care erau infipte radacinile pe care si le-a taiat intr-o zi pentru a-l urma pe omul vietii ei."

"Amintirile copilariei mele sunt rani adanci.Aveam deja o mare inclinatie spre suferinta."

"Am intalnit dragostea o singura data in viata mea.Ea m-a parjolit pana in strafunduri.Am facut totul pentru dragostea mea,masurand in fiecare clipa si atat de exact,ca nici cel mai fin dintre voi n-a putut sa afle intensitatea nebuniei mele."

"Apoi il aude spunand,in fraze scurte:
-Am treizeci de ani.Voiam sa fiu un barbat.Credeam ca am facut tot ce trebuia pentru asta.Dar m-am inselat.Am treizeci de ani.N-am facut nimic.N-am realizat nimic si nici n-am incercat nimic.Nu mai suport aceasta viata trasata dinainte.Imi risipesc fortele.Sa fii barbat inseamna cu totul altceva."

"El pleaca si eu il astept,incapatanata,proasta,indragostita.Iar el,este un om abil.Imi cunoaste limitele mai bine ca mine.Si stie sa improvizeze intoarceri triumfale.Entuziast,volubil,un adevarat vartej.Si-i iert totul.El pleaca iar,sigur de el si de mine.Si totul se repeta."

"Oare ma obisnuisem cu chipul frumos care doar imi mai vorbea facandu-ma sa-i uit varsta?Dar iata ca i-am intalnit copia si batranetea,dintr-o data incepea sa se asemene cu moartea."

"Lacrimile mele il exasperau.Am invatat sa plang singura.Sa nu mai pun intrebari.Eram o latura a vietii lui,un refugiu.O imagine odihnitoare a familiei,o casa unde era placut sa te opresti intre doua batalii.Da!Am acceptat totul.Cealalta latura cu scandalurile,violentele,exaltarile ei,in fine viata lui de barbat,imi era complet necunoscuta,inecata de umbra aruncata de bunavoie asupra ei.Fericita?Nu.Resemnata.In orice caz,pregatita pentru indelungi asteptari,pana la nebunie,caci exista mereu cate o noaptein care nu-l mai asteptam si din intunericul careia se ivea dintr-odata stralucitor.
Am trait o mare dragoste presarata de absente fara ca vreodata sa ma recunosc inselata.Nu caut sa inteleg de ce.A trecut prea mult timp.Razboiul si-a rostogolit peste noi valurile lasandu-ne pe fiecare cu ranile lui,cu loviturile lui."

"Ai intrerupt tu macar o data aceasta tacere,ti-ai strigat macar o data durerea?Te-ai intrebat vreodata cum ti-au putut frange inima acesti ani fara sa ti se dea vreo explicatie?"

"In mijlocul padurii tale de brazi,un om a venit sa te caute.Credeai ca ai sa-l poti inchide in cercul pe care l-ai trasat.L-ai salvat,in tacere,dar tu n-ai mai cunoscut niciodata pacea."

"El a plecat in lumea larga.Tu ai ramas pe insulita ta.
Lumea nu te interesa pentru ca ea insemna violenta,razboi.Voiai sa le inchizi ochii peste aeasta lume stramba,sfasiata si cu rabdare sa-i inveti pacea,dragostea si duiosia.Si ai facut din ei niste straini de cer si de pamant."

"Nu-l judeci pe cel pe care-l iubesti.A platit.Si eu la fel."

"Asa se intampla cu fiecare singuratate care se adanceste,cu fiecare viata care se sfarseste.Ea o stia.Dar vointa ei era mai puternica decat regretele si ea isi continua drumul,poticnindu-se,schiopatand,nefiindu-i teama decat de un rau mult mai mare:ceea ce ea numea o nebunie lenta.
-Mai bine moartea...Promite-mi...Promite-mi."

"El nu s-a mai intors asta-seara.El nu se mai intoarce seara,de multe luni deja,nu-ti spune unde-i,cu cine,dealtfel nici tu nu-l intrebi,el nu-ti lasa o adresa la care sa-l poti gasi in caz de urgenta.Te-ai obisnuit sa nu-l mai astepti sau cel putin sa inseli asteptarea facandu-te sa crezi ca nu-i mai doresti intoarcerile.Intoarceri tarzii,in zori,pasi grei pe pietris,duhoare de alcool si tutun,ochi rosii,gesturi incete de oboseala,abia un buna ziua,nu,tu nu-i mai doresti intoarcerile.In seara asta tu vrei sa fii singura."

"Acest barbat pe care tu il iubesti nu te vede ziua,nu te mai cuprinde in brate noaptea,dar intr-o seara gaseste alta femeie si vrea s-o posede.Nedreptate.Dar tu cedezi.Nu esti inarmata,el este barbatul,tu esti femeia.Iti joci rolul si te lasi."

" 'E mai bine ca tu dormi si ca nu stii ca viata ta trebuia sa se sfarseasca.'
Dar de ce,de ce mereu se spune asa despre morti?De ce se cauta cuvinte de incurajare asupra acestei mari taceri,a ultimei caderi,repetand ca mortii ne parasesc linistiti si ca somnul sub pamant e pacea eterna?
Si daca nu-i asa?"

"Nu stiu ce sunt necazurile copilariei,acele evenimente imperceptibile carora ne place sa le zicem mai tarziu traumatisme incercand sa ascundem in spatele lor emotiile de care suntem asaltati;acele mici intamplari care dau nastere unor copii lipsiti de aparare,acele drame marunte de importanta capitala carora mai tarziu le facem recensamantul incercand sa explicam adultul din noi."

Dintotdeauna.Neluand decat ca sa piarda.Iubind doar ca sa sufere.Nu intelegeam pe atunci.Si am aflat-o deabia de curand.Nu se vorbeste despre soarta oamenilor decat dupa moartea lor.Sau in timpul vietii,atunci cand se frang sub povara prea grea a nenorocirilor,a necazurilor."

"Cand un vis atat de vechi se transforma in realitate brutala,cu greu il mai integrezi in viata cotidiana : gandeai ca traiesti zbuciumul asteptarii si constati ca asteptarea te tinea in viata.Intocmai ca intunericul care invaluie pe cel care-i este prizonier : deschidei usa catre lumina si el cade orbit."

Niciun comentariu: